Autoritatea nu supraviețuiește familiarității constante. Un lider trebuie să fie accesibil, dar niciodată "unul din grup".
Proprietarii care confundă cultura de echipă cu socializarea informală excesivă își subminează propria poziție de putere. Familiaritatea generează un bias de proximitate care face corecția performanței aproape imposibilă fără a părea personală. Un lider de talie internațională menține o "Distanță de Aur" – este prezent pentru orientare și suport, dar rămâne un observator obiectiv. În momentul în care angajații încep să vadă proprietarul ca pe un egal, capacitatea acestuia de a impune disciplina în momente de presiune maximă dispare.
Păstrează aura de obiectivitate și autoritatea necesară pentru a lua decizii care nu sunt populare, dar sunt necesare.
Erozunea disciplinei, dificultatea de a trage oamenii la răspundere fără a provoca resentimente sociale și pierderea respectului în fața partenerilor externi care observă lipsa ierarhiei.
Un antreprenor care participă la toate bârfele de birou și iese la bere zilnic cu echipa observă că, atunci când introduce un sistem nou de control al performanței, este ignorat sau luat în derâdere de "prietenii" săi din echipă.