Respectul este o valoare mutuală; dreptul dobândit fără performanță este o boală care distruge cultura de business.
Există o linie fină între un mediu de lucru bun și unul în care angajații cred că li se cuvine totul (entitlement). Succesul companiei nu depinde de nicio persoană individuală, ci de structura sa rezilientă. Un lider internațional cultivă respectul prin verticalitate, dar elimină instantaneu sentimentul de "indreptățire" necorelat cu rezultatele. În momentul în care un angajat crede că firma îi datorează ceva dincolo de salariu pentru simpla sa prezență, guvernanța a eșuat. Disciplina meritocratică asigură că doar cei care aduc valoare rămân în sistem.
Menține un standard ridicat de performanță și previne aroganța profesională care blochează inovația și efortul suplimentar.
Cultura mediocrității, cereri salariale nerezonabile fără fundament economic și sedimentarea unui grup de angajați care sabotează schimbarea pentru a-și proteja privilegiile.
Un angajat senior începe să ignore noile proceduri de raportare CRM pentru că se simte "indispensabil" datorită vechimii. Structura de comandă trebuie să demonstreze imediat că sistemul este deasupra individului, indiferent de istoric.