Prea mult consens în fazele de planificare ucide inovația; dacă toată lumea este de acord din prima, cineva nu gândește critic.
Consensul rapid este deseori un semn al fricii de conflict sau al dezinteresului. Un lider strategic încurajează dezbaterea tehnică dură (hard debate) înainte de luarea deciziei. Conflictul productiv de idei este motorul progresului; armonia falsă de fațadă este moartea competitivității. Odată ce datele sunt pe masă, liderul închide dezbaterea și impune direcția, dar fără faza de atac al planului, deciziile rămân mediocre și vulnerabile la atacurile concurenței.
Evită capcanele periculoase ale "gândirii de grup" (Groupthink) unde erorile strategice sunt ignorate pentru a păstra liniștea în ședință.
Adoptarea unor decizii "călduțe" care nu deranjează pe nimeni, dar nici nu aduc avantaje competitive reale, irosind resursele firmei pe proiecte sigure, dar inutile.
Liderul desemnează un „avocat al diavolului” în fiecare ședință de strategie, a cărui sarcină explicită este să atace planul propus pentru a găsi breșele de logică înainte ca piața să le taxeze.