Angajatul primește garanția stabilității; proprietarul primește profitul potențial, dar și riscul falimentului personal.
Angajații care consideră că un proprietar câștigă „prea mult” ignoră asimetria fundamentală a riscului. Proprietarul este cel care își pune activele personale la bătaie, care răspunde juridic și care suportă greutatea incertitudinii în fiecare noapte. Această diferență de risc justifică diferența de profit. O guvernanță de tip CIGTCO restabilește acest echilibru moral: siguranța angajatului este plătită prin limitarea profitului său, în timp ce riscul proprietarului este răsplătit prin potențialul nelimitat de câștig.
Elimină invidia socială internă și restabilește respectul fundamental pentru curajul de a investi și a risca capitalul.
Sedimentarea unui sentiment de exploatare care duce la sabotaj pasiv sau scăderea efortului creativ din partea echipei.
Un lider explică onest echipei că salariile lor și contribuțiile sociale sunt garantate și plătite la secundă, indiferent dacă încasările firmei sunt pe minus în ultimele 3 luni din cauza blocajului din piață.