Strategia și destinația finală sunt responsabilitatea exclusivă a liderului; echipa este responsabilă doar pentru rigoarea execuției.
Într-o structură de comandă corporativă, discuția despre CUM să ajungem la o destinație este permisă și încurajată, dar destinația în sine este stabilită suveran de cel care deține busola riscului. Nu permite niciodată angajaților să modifice obiectivele de bază ale firmei pentru a-și securiza propriul confort. Un lider care își negociază viziunea cu subalternii este un lider care a pierdut deja controlul asupra viitorului afacerii sale.
Asigură alinierea laser a tuturor resurselor (umane, financiare, timp) către un singur scop victorios în piață.
O companie fragmentată care încearcă să meargă în zece direcții diferite simultan, irosind capital și energie fără a atinge niciun obiectiv major.
Echipa de vânzări insistă să renunțe la un produs inovator pentru că necesită un efort de învățare mai mare, deși acel produs reprezintă singura șansă de supraviețuire a firmei în următorii 5 ani în fața digitalizării.