Transparența radicală este, în realitate, o formă de iresponsabilitate managerială care destabilizează organizația.
Oversharing-ul despre dificultățile financiare ale firmei, dubiile strategice sau conflictele dintre acționari nu creează loialitate, ci panică. Angajații au nevoie de o "stabilitate percepută" pentru a-și face treaba la nivel maxim. Povara incertitudinilor pe care nu le pot controla le scade drastic productivitatea. Un lider guvernează prin segmentarea informației: oferă fiecăruia exact ce are nevoie pentru a performa, protejându-i de complexitatea riscurilor pe care doar proprietarul și le poate asuma.
Protejează moralul echipei, stabilitatea operațională și previne scurgerile de informații strategice către piață.
Exodul masiv al talentelor la prima dificultate minoră comunicată greșit și pierderea controlului asupra reuniunii interne a afacerii.
Un proprietar se plânge echipei că încasările au scăzut temporar cu 10% din cauza sezonalității; a doua zi, trei angajați cheie își depun demisia preventiv, crezând că firma este în pragul colapsului.